
Locuire, muncă și timp liber în Bucureștiul socialist
program realizat de Ana Szel și Andrei Rus
Cum și unde locuiau bucureștenii perioadei socialiste? Cum arătau locurile lor de muncă? Și unde se distrau și se relaxau ei? Prin intermediul celor 27 de filme de arhivă cuprinse în cele trei calupuri tematice ale programului, ne propunem să explorăm cât mai multe fațete ale unor posibile răspunsuri la aceste întrebări.
Programul cuprinde documentare, reclame și filme utilitare realizate între 1959 și 1986, majoritatea fiind produse de Studioul „Alexandru Sahia”, instituția cea mai activă în realizarea unor astfel de proiecte cinematografice în România socialistă. Temele lor sunt extrem de variate și surprind multe problematici relevante pentru preocupările urbanistice ale epocii lor: de la proiectul de construcție a liniilor de metrou ale capitalei, la modernizarea și dezvoltarea sistemului de canalizare a orașului, la planurile de construcții ale unor cartiere de blocuri și până la translarea unor clădiri întregi printr-un procedeu tehnic inedit.
Tonul filmelor e, de asemenea, cât se poate de variat, oscilând între registre mai curând științifice, prin care sunt prezentate în detaliu mecanisme și procedee specifice muncii inginerilor constructori și ale arhitecților, trecând prin registre celebratoare, prin care sunt promovate efectele benefice ale acestor acțiuni asupra populației și ajungând uneori la valențe moralizatoare, prin care sunt analizate și criticate comportamente improprii conviețuirii într-un mare oraș. Prin natura sistemului de producție care le-a generat, aceste filme au tendința de a reprezenta perspective oficiale, ale comanditarilor lor instituționali. Însă, uneori direct, alteori printre rânduri, ele documentează suficient de fidel anumite realități sociale încât să fie un punct de pornire important în reconstituirea a numeroase fenomene urbanistice ale epocii socialiste.
Am inclus în program și câteva scurtmetraje realizate în sisteme mai laxe de producție, pentru a oferi și alte tipuri de perspective asupra trecutului Bucureștiului, uneori surprinzător de directe și de nonșalante. Două dintre scurtmetraje au fost realizate de foști studenți ai Facultății de Film din singura universitate de profil din România comunistă (fostul IATC, actualul UNATC), un mediu mai protejat de ingerințe politice, ceea ce a permis, nu de puține ori, abordarea unor teme și a unor formate dificil (deși nu imposibil) de imaginat în alte structuri de producție ale perioadei. Iar un foarte scurt interludiu al programului, singurul lipsit complet de sunet, e un montaj contemporan bazat pe o serie de filmări din anii 1960 ale unor cineaști amatori. Spațiul amatorului, al cine-entuziastului are potențialul de a reda un prezent istoric nemediat, spontan, folosind perspectiva de jos în sus a martorului ocular. Imaginile acestea sunt capitole ale unei microistorii documentate vizual, care vin să umple golurile lăsate de reprezentările instituționalizate ale istoriei.
(text curatorial de Ana Szel și Andrei Rus)
LOCUIRE ÎN BUCUREȘTIUL SOCIALIST
Joi, 9 noiembrie, ora 18.00, Cinema Elvire Popesco

1. Cartierul nostru (1959, Jean Petrovici)
19 minute
Realizat la cererea Comitetului Executiv al Sfatului Popular al capitalei, „Cartierul nostru” urmărește povestea unui mecanic de locomotivă și a vecinilor săi, proaspăt repartizați în imobilele construite în Floreasca. Proiectată pe fundalul noilor cartiere în construcție, structura narativă a filmului păstrează din spiritul realismului socialist, însă este puternic contaminată de optimismul și cosmopolitismul anilor 1960. Acompaniați de acorduri ritmate de swing, însoțim personajele acestui documentar, reprezentanți ai clasei muncitoare, atât la locurile de muncă, cât și în noile apartamente, luminoase și aerisite, integrate în logica și în estetica noului cartier socialist.
2. Casa noastră ca o floare (1963, Alexandru Boiangiu)
20 de minute
Specific deceniului al șaptelea, filmul anchetă este un gen care în aparență introduce o formă de critică socială, prin tratarea unor fenomene negative (în cazul de față nepăsarea față de normele de locuire în comun și răspunderea locatarilor față de bunăstarea apartamentelor în care trăiesc), dar care, în fond, are scopul de a trasa o serie de prescripții a căror încălcare este incriminată și sancționată moral la nivelul societății. Filmat prin surprindere, în unele cazuri fără acordul celor filmați, și mai mult, împotriva intereselor lor, documentarul „Casa noastră ca o floare” se distinge stilistic de majoritatea producțiilor studioului „Alexandru Sahia”. Influențele ciné-vérité sunt adaptate la realitatea locală într-o formă invazivă, în care subiectul nu participă la filmare de bunăvoie sau în cunoștință de cauză, iar echipa de filmare este investită cu o autoritate egală cu cea a statului.
3. Melodiile străzii (1965, Pantelie Tuțuleasa)
13 minute
„Melodiile străzii” e o simfonie a Bucureștiului anilor 1960, descriind detalii ale vieții de zi cu zi a locuitorilor căii Grivița și scoțând în evidență schimbările majore aduse cartierului în deceniile de comunism. Tonul filmului e lejer, acesta debutând cu o melodie dedicată Podului Grant și continuând, în ritmuri sprințare de jazz și cu trimiteri vizuale la constructivismul documentarelor lui Dziga Vertov, cu prezentarea unor locuitori mulțumiți și la fel tonici precum muzica ce le însoțește pașii.
4. Liniște (1963, Alexandru Boiangiu)
10 minute
„Liniște” prezintă, sub forma unui coșmar prelung al protagonistului, diverse surse de zgomot produse de conlocuirea într-un oraș mare precum Bucureștiul. Pot surprinde ludicul, registrul comic și nivelul moralizator destul de scăzut ale filmului, care funcționează ca o alegorie a vieții urbane moderne, unde singura soluție de a trage un pui de somn bun, în ciuda urletelor vecinilor și a gălăgiei provocate de claxoanele și de motoarele mașinilor, pare a fi uneori să îți tragi cât mai bine plapuma peste față (sau peste urechi) și să plonjezi într-un univers oniric paralel.
5. Pe străzile orașului (1980, Zoltan Terner)
10 minute
Acest film anchetă înregistrat pe străzile Bucureștiului face parte din seria demersurilor mai ample de educație cetățenească inițiate de administrațiile locale și de organismele centrale. Realizat la comanda Institutului de Igienă și Sănătate Publică, în colaborare cu Crucea Roșie, documentarul critică lipsa de inițiativă și de atitudine civică a locuitorilor orașului, care nu se consideră personal responsabili pentru păstrarea curățeniei în spațiile publice. O patrulă sanitară îi admonestează pe trecătorii neglijenți, inspectează maidanele și terenurile virane din cartiere și din centrul orașului – locuri insalubre, cotropite de gunoaie și de resturi menajere și care, dincolo de aspectul inestetic, constituie potențiale focare de infecție în aglomerările urbane. Finalul filmului prezintă un tablou optimist, în care curățenia orașului este restabilită cu participarea tuturor locuitorilor, de la mic la mare.
6. Calea Moșilor, trecut și prezent (1984, David Reu)
10 minute
Filmul reconstituie istoricul unei zone comerciale importante a capitalei, Calea Moșilor, promovând încercările autorităților comuniste de a integra blocurile nou-construite în ansamblul arhitectural străvechi al acesteia, care păstrează încă o serie de monumente de valoare. Pe de altă parte, e prezentată și politica de înlocuire a maghernițelor și a spațiilor insalubre din trecut cu blocuri încăpătoare, microfonul fiind înmânat uneori locuitorilor de pe Calea Moșilor, să ne spună ce cred despre beneficiile planului arhitectural al zonei. Artista Anda Călugăreanu, de pildă, ne cântă o melodie blândă, fiind acompaniată de chitară și de fiica ei.
7. Și bune și rele (1986, Pompiliu Gâlmeanu)
9 minute
Filmat la căminele de nefamiliști din zona Pipera, în sectorul 2 al capitalei, „Și bune și rele” e deopotrivă o critică adusă condițiilor de trai proaste oferite locatarilor de administratorii imobilelor și o analiză moralizatoare a comportamentelor neadecvate vieții la oraș a multora dintre chiriași. Insistând inițial asupra unor contraexemple și atrăgând direct și tranșant atenția împricinaților cu privire la neregulile sesizate în obiceiurile sau în managementul lor, realizatorii își încheie pledoaria prin prezentarea unui alt cămin de nefamiliști model, unde curățenia și buna cuviință a vecinilor înlocuiesc dezordinea și indolența primilor.
8. Aflați despre mine că sunt bine, sănătos, ceea ce vă doresc la fel… (1982, Adrian Sârbu)
17 minute
Un documentar social de referință pentru perspectiva generației de cineaști optzeciști, epistola cinematografică „Aflați despre mine…” descrie aspecte ale peisajului social de la periferia urbană. Filmat în căminele de nefamiliști, documentarul urmărește la firul ierbii efectele migrației forței de muncă din agricultură în industrie și dinspre mediul rural înspre mediul urban. Înscriși în registrele responsabililor de cămin, locatarii și locatarele acestor garsoniere confort III de la marginea orașului se confesează în spațiul lipsit de intimitate, dau chipuri și voci individuale acestui fenomen specific perioadei socialiste. Documentarul are o coloană sonoră elaborată, care suprapune tonul informal al interviurilor înregistrate peste fundaluri monotone ale vieții de zi cu zi – tineri care se uită la meciuri, la serialul „Dallas”, învață, se antrenează, dansează la seratele special organizate. Panoramând de la o fereastră la alta, camera de filmat descoperă decorul și preocupările cotidiene ale tinerilor care locuiesc temporar în cămin, dar visează să depășească această etapă de provizorat și să se așeze la „casele lor”.
Durata programului: 108 minute
Program și texte curatoriale de Ana Szel și Andrei Rus.
TIMP LIBER ÎN BUCUREȘTIUL SOCIALIST
Sâmbătă, 11 noiembrie, de la ora 20:30, la Cinema Elvire Popesco

1. Grădinile muncii (1977, David Reu)
10 minute
Un film despre cartierul Pantelimon în care diverși muncitori și muncitoare ce lucrează și locuiesc în această zonă își exprimă admirația pentru omologii lor constructori responsabili de proiectarea și înălțarea unor parcuri, blocuri și fabrici moderne, „Grădinile muncii” nu ratează ocazia de a trasa comparații între prezent și trecut, cuprinzând și imagini de arhivă cu aspectul cartierului de dinaintea reconstrucției socialiste. Finalul e dedicat naturii oferite în abundență locuitorilor de parcurile și de străzile din Pantelimon, refrenul unui șlagăr interpretat de Mihai Constantinescu acompaniind imagini bucolice cu răsărituri și apusuri, cu diverse flori intens colorate și cu oameni jucându-se printre copaci, stând la plajă sau plonjând în apele lacului albastru.
2. Tehnică nouă, oameni culți (1963, Alexandru Sârbu)
16 minute
Dezinvoltura cu care cineaștii îmbină momente de veritabil musical, cu diverși muncitori și muncitoare interpretând melodii pline de avânt patriotic și proletcultist, cu sonorități de bossa nova, de jazz sau inspirate din folclor, acompaniază un mix, la fel de complex, de povești individuale și colective ale celor din fabrică. Cazurile exemplare prezentate sunt, la rândul lor, însoțite de rezumate ale produselor uzinei și ale caracteristicilor lor tehnice, precum și ale modalităților de petrecere a timpului liber al muncitorilor – de la cursuri universitare la seral, la seri de dans, de teatru sau de lectură a cărților împrumutate de la biblioteca uzinei.
3. Cineclubiști la munte iarna (material cineclub 1964-1966 montat de Roxana și de Ana Szel)
4 minute
Preluând modelul sovietic, primele cinecluburi de amatori din România au apărut în anul 1957, la Timișoara și la București, și s-au organizat în cadrul Caselor de Cultură Studențești și a Caselor de Cultură a Sindicatelor de pe lângă fabrici și uzine. Până în 1989 aceste cinecluburi au funcționat în întreaga țară și au produs filme de ficțiune, documentare, animații și filme experimentale pe peliculă de 35, 16 și 8 mm și, începând din anii 1980, pe suport VHS.
Materialul brut din care sunt extrase cele câteva fragmente prezentate aici este filmat pe suport de 16 mm, fără sunet, de către membrii cineclubului Studfilm din București, în perioada 1964-1966, cu ocazia taberei de iarnă organizate pentru studenți. Imaginile filmate surprind ipostaze sintetice, convenționale, de tip reportaj, și au în același timp aerul candid al unor home movies din vacanță.
- Materialul aparține Asociației Naționale a Cinecluburilor și Realizatorilor Neprofesioniști de Film din România, prin intermediul cineama.ro.
4. Grădinari de duminică (1985, Ion Visu)
10 minute
Un reportaj despre o activitate urbană inedită, „Grădinari de duminică” este dedicat acelor oameni care, în timpul liber, au schimbat „pătratul de beton” al apartamentului de bloc în care locuiesc, pe o parcelă de teren cultivabil de care au grijă. Tineri și vârstnici, bărbați și femei, precum și copii se strâng după orele de program și la sfârșit de săptămână la „Grădina de legume Fundeni” din sectorul 2 al capitalei, unde cultivă legume și flori, sapă, udă, plivesc, fac mișcare și petrec timp în aer liber.
5. Bucur-Obor (1980, Stelian Penu)
14 minute
O reclamă pentru vizitarea magazinului Bucur-Obor, filmul prezintă diversele raioane ale acestui cel mai mare complex comercial al țării de la acel moment, un adevărat „mall” propunând de toate pentru toți – jucării, haine, mâncare, instrumente muzicale, discuri cu trupe românești sau străine și până și o discotecă pentru vizitatorii nocturni. „Bucur-Obor” ne face cunoștință cu conducerea magazinului, dar și cu o parte a angajaților, despre care se spune că sunt machiați, coafați și îmbrăcați după ultima modă, pentru a corespunde standardului de modernitate al locului. Una dintre cele mai delectante scene e cea în care diverși clienți francezi, ruși sau germani (cel mai probabil, jucați de interpreți români trădați de accentul pronunțat) interacționează cu personalul – un indiciu suplimentar al cosmopolitismului magazinului.
6. Salbia argintie (1971, Adrian Ianuli)
11 minute
Filmul prezintă acțiunile de asanare a lacurilor din jurul Bucureștiului, începute în anul 1968. De asemenea, sunt descrise lucrările de construcție a podului Străulești și de curățire a lacului Mogoșoaia. Printre celelalte parcuri surprinse în anul 1971, când a fost realizat documentarul, se numără Herăstrău, Cernica, Tei și Pantelimon II, toate fiind spații de agrement importante pentru locuitorii diverselor cartiere ale capitalei.
7. Athenée Palace (Leonard Suciu)
2 minute
Un scurt clip de promovare a legendarului club Athenée Palace, filmul e o prezentare în manieră pop a distracțiilor de noapte oferite de acest spațiu al pierzaniei. Dansatoare îmbrăcate sumar, cântăreți transpirați, tot felul de atracții bahice asezonate cu o ambianță muzicală psihedelică recreează o atmosferă occidentală, în care spectatorii (bărbați și femei deopotrivă) sunt relaxați și abia vizibili în clar-obscurul fumului de țigară, iar performerii se oferă privirilor indiscrete și lacome după experiențe exotice.
- Filmul face parte din programul Arhiva Activă, care digitalizează și accesibilizează filme din arhiva UNATC, https://arhiva.unatc.ro/filme-unatc/.
8. Vacanța (1978, Ada Pistiner)
10 minute
Fluierul trenului în gară, desenele cu cretă colorată pe asfalt sau megafonul care anunță programul zilnic contribuie la rememorarea atmosferei vacanțelor petrecute pe malul Mării Negre în tabăra de la Năvodari de generații întregi de școlari și liceeni. Fără comentariu din off, construit din mici momente care marchează activitățile dispuse ordonat pe parcursul unei zile, documentarul Adei Pistiner este o odă închinată cârdurilor nesfârșite de copii bronzați care aleargă, se joacă, mănâncă, înoată sau petrec seara la focul de tabără.
9. Antiinterviu (1983, Tudor Potra)
17 minute
Un portret al caricaturistului Mihai Stănescu, acest film studențesc realizat la începutul anilor 1980 propune o reprezentare nonconformistă a unui artist care se exprimă dezinvolt, atât în fața camerei, cât și în desenele sale. Construcția documentarului intră într-un soi de dialog cu spiritul ironic și tonic al replicilor protagonistului, extrăgând, din când în când, din cotidianul vieții orașului scene de un comic absurd sau burlesc.
- Filmul face parte din programul Arhiva Activă, care digitalizează și accesibilizează filme din arhiva UNATC, https://arhiva.unatc.ro/filme-unatc/.
Durata programului: 94 de minute
Program și texte curatoriale de Ana Szel și Andrei Rus.
MUNCĂ ÎN BUCUREȘTIUL SOCIALIST
Duminică, 12 noiembrie, de la ora 21:00, la Cinema Elvire Popesco

1. Metroul bucureștean (1981, David Reu)
10 minute
O monografie a metroului bucureștean după trei ani de funcționare, documentarul regizat de David Reu urmărește lucrările de construcție a acestui mijloc de transport urban de la faza de proiectare și până la darea sa în folosință în decembrie 1979. Dincolo de tonul, aproape nelipsit în producția non-ficțională a deceniului al nouălea, care se conformează liniei de propagandă politică, filmul descrie în imagini impresionante șantierul subteran cu galerii largi care dublează principalele artere de circulație rutieră și care leagă între ele stațiile proaspăt inaugurate pe tronsonul Timpuri Noi – Semănătoarea. Aceste „palate subterane” ale Bucureștiului, care la momentul respectiv străluceau impecabile, asigură transportul zilnic a zeci de mii de oameni.
2. Uzina (1963, Slavomir Popovici)
17 minute
Unul dintre cele mai faimoase documentare românești ale epocii sale, „Uzina” pare puternic influențat de construcțiile audio-vizuale experimentale ale mișcării avangardiste sovietice din anii 1920. Punând laolaltă tot felul de fragmente și de motive relevante pentru viața de zi cu zi a clasei muncitoare din primele decenii comuniste, filmul creează un colaj în care exemplele individuale se îmbină cu descrierea lirică, marcată de accente formale constructiviste, a realității fabricilor moderne socialiste.
3. Dâmbovița și Bucureștiul (1980, Alexandru Sârbu)
10 minute
Având o funcție didactică, acest film utilitar descrie traseul de alimentare cu apă potabilă a Bucureștiului, a cărei principală sursă, râul Dâmbovița, este urmărită în panorame largi și cu ajutorul graficelor animate, de la izvoarele din munții Iezerului și până la vărsarea în râul Argeș. Sunt prezentate aspecte legate de infrastructura hidrografică construită în scopul prevenirii inundațiilor din capitală (ultima revărsare de proporții având loc în 1975) și de deversarea apelor uzate, problematici importante pentru un oraș ca Bucureștiul, aflat și atunci, și acum, în continuă creștere.
4. Tăbăcării (1963, Mirel Ilieșiu)
11 minute
O ilustrare a evoluției condiției muncitorilor în era comunistă, comparativ cu perioada interbelică, folosind drept pretext o fabrică recent modernizată din Jilava, prezentată în oglindă cu cea descrisă într-un reportaj din 1934 al lui Geo Bogza, „Tăbăcării” e o construcție cinematografică mai complexă și mai discretă decât o poate sugera antiteza simplistă trecut-prezent, atât de importantă în economia artei de propagandă marxistă.
5. Elemente de ergonomie în munca constructorilor (1974, Aurel Miheleș)
8 minute
Comandat de Ministerul Construcțiilor în vederea instruirii muncitorilor care lucrează pe șantierele industriale, acest film utilitar produs de studioul cinematografic „București” are ca temă centrală ergonomia, disciplină care se ocupă de înțelegerea psiho-fiziologică a proceselor de muncă pentru optimizarea fluxului de producție în sistem industrial, de obținerea unui randament optim și în același timp de eliminarea riscului de accidentare a muncitorilor. „Elemente de ergonomie în munca constructorilor” este deci un studiu în spiritul stahanovist, dar și taylorist al diverselor tipuri de solicitări fizice la care sunt supuși muncitorii din construcții în vederea standardizării și eficientizării efortului depus de aceștia.
6. Să treacă vara (1972, Florica Holban)
11 minute
Una dintre cele mai puternice pledoarii pentru o societate normată, „Să treacă vara” prezintă tineri și tinere care, prin activitățile pe care le desfășoară, ies din cadrele legale stabilite de statul socialist. Unii din ei se înțelege că fac diverse munci la negru, alții nu muncesc deloc, iar unele dintre protagoniste sunt lucrătoare sexuale, insistându-se minute bune pe poveștile lor de viață. În ciuda situației nedemne în care sunt puși acești protagoniști, unii par azi mai degrabă prototipuri de rebeli fără cauză. Un răspuns al unui tânăr, în care îi persiflează pe cei care nu știu cine e Jimi Hendrix, îl face azi mai degrabă simpatic și de atașant, deși îi provoacă naratorului o reacție vehementă de respingere. Ai vrea să știi cine se ascunde în acea penumbră sinistră construită de cineaști, să-l cauți și să-l scoți la o bere.
7. Când frumosul este util (1968, Alexandru Sârbu)
10 minute
„Când frumosul este util” e un documentar despre estetica noilor spații industriale, concepute după standarde moderne care au în vedere îmbunătățirea condițiilor de muncă, contribuind în felul acesta la o creștere a productivității. Această preocupare pentru o mai bună iluminare, pentru organizarea judicioasă și ergonomică a spațiilor de producție este ilustrată printr-o serie de exemple elocvente: un spațiu filmat înainte și după renovarea și reorganizarea incintei de lucru sau un experiment legat de psihologia culorilor. Filmul propune o nouă privire asupra esteticii funcționaliste a spațiilor industriale, sunt evidențiate plastica spațiilor exterioare și a incintelor fabricilor și uzinelor recent construite, precum și designul futurist al noilor întreprinderi siderurgice, din industria alimentară sau chimică.
8. Tehnica servirii micului-dejun (1972, Lupu Gutman)
10 minute
O dimineață de vară pe o terasă însorită constituie fundalul demonstrației de servire a micului dejun din acest film didactic destinat angajaților din sectorul alimentației publice. Sunt explicate în detaliu ustensilele și accesoriile standardizate pentru cele câteva variații culinare ale meniului, precum și aranjamentele și tehnicile de servire și debarasare.
9. Răspunderea pentru calitate (1984, Ada Pistiner)
11 minute
„Răspunderea pentru calitate” prezintă exemple diverse de situații în care obiecte de toate felurile – de la pantofi și ciorapi la ceainice și alte porțelanuri – sunt fie neglijent confecționate, având defecte din fabricație, sau sunt, după toate aparențele, rezultatul inestetic al unei producții fușerite. Critica este incisivă, iar vocea reporteriței care îi surprinde pe muncitori și pe comercianți în timpul orelor de muncă nu iartă niciun fel de erori și nu acceptă niciun fel de explicații leneșe pentru neajunsurile produselor confecționate sau vândute de aceștia.
10. Casa noastră pe rotile (1984, Alexandru Boiangiu)
10 minute
În cadrul lucrărilor de sistematizare a arterei Ștefan cel Mare, pe lângă înlocuirea cu blocuri noi și încăpătoare a unor case căzute în paragină, inginerii experimentează un procedeu inedit, al translării pe rotile a unui grup de clădiri care nu se armonizează cu restul complexului de locuințe. Filmul descrie în detaliu tehnica translării imobilelor, punctând unicitatea procedeului în plan internațional.
Durata programului: 108 minute