The Prefab People / Vieți prefabricate

Ultimul film din „trilogia proletară” a lui Béla Tarr, începută cu Family Nest (1979) și continuată cu The Outsider (1981), Prefab People conturează un portret intim al unei generații și  unei clase sociale. Episoadele din viața de familie a unui cuplu din mediul muncitoresc, Férj și Feleség, se succed într-o construcție non-lineară (cearta, micul dejun în familie, temele copilului cel mare, o seară la restaurant, aniversarea a 9 ani de căsnicie, cearta etc.) Narațiunea circulară a filmului debutează abrupt chiar în punctul culminant al conflictului dintre cei doi soți. Férj își face bagajele și o anunță pe soția sa, aflată în mijlocul unei crize, cu un bebeluș care plânge în brațe, că pleacă. Plânsul lui Feleség este nevrotic, acaparator, fără soluții, semn al unei inadecvări profunde față de rolul care îi revine în cadrul familiei.

 

 

Tarr practică un cinema lipsit de artificii, filmat într-o manieră apropiată de cinéma vérité, cu încadraturi strânse ale camerei care contribuie la senzația de claustrofobie a personajelor și amplifică imposibilitatea individuală. Spațiul apartamentului joacă un rol important în dramaturgia filmului: pe de-o parte descrie generic condiția socială care determină orizontul de viață al protagoniștilor și pe de altă parte, reprezintă în particular decorul disoluției conjugale. În filmul lui Tarr, locuirea în comun are efectul de a izola familiile, fiecare în propriul ei cadru prefabricat. Desprinsă de orice vecinătate, povestea capătă valoare exemplară. Vedem blocuri, sute de apartamente la fel, dar niciun semn al comunității.

Proiecție realizată în parteneriat cu Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar Bucuresti.