100 de ani de plimbări prin București în 21 de filme – 4

Acest program aduce împreună trei perspective asupra orașului: așa cum este el reprezentat în proiectele de diplomă studenților din promoția 1967 a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” a căror susținere a fost înregistrată „pe viu” de documentariștii Sahia, așa cum este el surprins în documentaru „Geneze” care contrastează poetic prin salturi înainte sau înapoi timp, diverse stagii ale construcției Sălii Polivalente și așa cum se profilează ca fundal al unei posibile povești de dragoste în filmul de ficțiune „Casa neterminată”. Cele trei perspective se suprapun și se influențează reciproc, soluțiile imaginate la examenul de diplomă pot deveni șantierele următorilor ani, iar tinerii absolvenți din documentar pot constitui surse de inspirație pentru omologii lor, protagoniști ai filmelor de ficțiune. Ca și în cazul programului următor, modul de compunere al acestui program respectă formatul de proiecție al cinematografelor din perioada comunistă, în care filmul de lungmetraj era precedat de o „completare” care consta într-un jurnal de știri sau unul-două scurtmetraje.

---

Geneze 

România, 1974

produs de Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia”

regia: Slavomir Popovici

durata: 10 minute

„Geneze” sintetizează, în puțin peste zece minute, procesul impresionant de realizare a Sălii Polivalente, din București, structurat ca un dialog cauzal între diversele momente ale construcției. Ca în multe alte ocazii, comentariul narativ e folosit minimal de Slavomir Popovici, în primul rând pentru a orienta inițial privitorii și pentru a le explica, succint, contextul documentat. Preocuparea principală a realizatorului e să surprindă energia și ritmul lucrărilor, precum și acțiunea umană, asociată cu o esență aproape miraculoasă, de a crea, de la zero, ceva atât de măreț și de înălțător.

---

Proiecte

România, 1966

produs de Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia”

scenariu, regia: Alexandru Sîrbu

imaginea: Gheorghe Georgescu

sunetul: ing. Jean Lăzăroiu

montajul: Anton Belici

grafica: Victor Wegemann

producția : Liviu Hoffman

consultant: arh. Anton Dîmboianu

durata: 20 de minute

Surprinși la facultate, în noaptea din ajunul examenului de diplomă din vara lui 1966, studenții de la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” fac ultimele retușuri înaintea prezentării de a doua zi. Febra pregătirilor din ateliere care permite camerei de filmat să treacă neobservată de la o planșetă la alta este atenuată de scurte interludii în care tinerii ascultă muzică la magnetofon, mănâncă sau se uită împreună la un meci de fotbal. Documentarul lui Alexandru Sîrbu urmărește îndeaproape pe trei dintre viitori absolvenți, reușind să capteze atmosfera efervescentă în care își petrec ultima noapte de studenție, detalii ale planșelor la care aceștia lucrează, dar și momentele susținerii proiectelor în Sala Frescelor în fața colegilor și a membrilor comisiei.

---

Casa neterminată 

România, 1963

regia: Andrei Blaier

scenariul: Dimos Rendis

imaginea: Alexandru David

distribuție: Valeria Seciu, Val Săndulescu, Vladimir Repan, Ștefan Tapalagă

durata: 74 de minute

Printr-un concurs de împrejurări, Andrei, un tânăr student la Arhitectură o însoțește pe Ela la o plimbare plină de întâmplări prin Bucureștiul anilor ’60. Ela (interpretată de Valeria Seciu, la primul ei rol într-un lungmetraj) este studentă la Institutul de Teatru și visează, ca orice aspirantă, la cât mai multe roluri, pe care le exersează cu orice ocazie. Astfel parcursul lor prin oraș de după-amiaza și până seara devine un pretext pentru jocuri copilărești și reverii mature care se succed dezordonat: un impromptu nupțial pe treptele Sfatului Popular din Piața Amzei, o petrecere cu muzică decadentă într-un bloc interbelic de pe Maria Rosetti, o veste tristă care vine cu un pachet de acasă.

program și text curatorial realizate de Ana Szel și Andrei Rus