Poetica spațiului

De la Timișoara ultimelor decenii de comunism la orașul în schimbare de după 1989, arhitectul Vlad Gaivoronschi traversează mai multe Românii. Aproape cincizeci de ani de arhitectură se adună în desene, locuințe colective, case unifamiliale, clădiri publice și fragmente de oraș, dar mai ales într-un mod de a descifra locurile. Gaivoronschi vorbește despre arhitectură ca despre un “dispozitiv de a privi și reinterpreta orașul”, dar și ca despre un instrument care „face să cânte lumina”. În proiectele sale, memoria, proporția, materia și spațiul intră într-o conversație ce trece firesc de la desen la șantier și de la obiect la oraș.

Proiecție urmatǎ de o discuție cu Grațian Gâldău (regizor), Vlad Gaivoronschi (arhitect), Șerban Sturdza (arhitect)

Grațian Gâldău

Este regizor de film documentar și artist vizual, cu un parcurs format la intersecția dintre film și arta contemporană. După anii de formare în mediul artistic din Timișoara și București, a lucrat în multiple registre ale imaginii, revenind în ultimul deceniu tot mai mult către filmul documentar. Este autorul seriei Portret Vertical, dedicată unor personalități ale arhitecturii românești contemporane și felului în care biografiile individuale influențează și sunt, la rândul lor influențate de transformările unui oraș. Filmează, regizează și montează propriile proiecte, păstrând un raport direct cu materialul și cu personajele sale.

Vlad Gaivoronschi

„Nu este doar o personalitate academică și un arhitect român de succes ale cărui proiecte au obținut numeroase distincții, ci este unul dintre puținii arhitecți români implicați în re-construirea profesiei de arhitect în România post-comunistă. În 1990 a fondat unul dintre primele birouri de arhitectură din România, Andreescu & Gaivoronschi Arhitecți Asociați, împreună cu prietenul și colegul său, arhitectul Ioan Andreescu, cu care a participat în cadrul unui grup underground de avangardă de reflecție în anii 1980. Aflat în Timișoara, biroul ocupă un loc special în peisajul arhitecturii contemporane românești. Pe lângă a proiecta, a educa și a scrie, Gaivoronschi și-a asumat multe responsabilități în cadrul noii vieți ale organizațiilor profesiei, contribuind consistent la elaborarea principiilor și reglementărilor menite a promova o practică onestă, onorabilă a profesiei liberale de arhitect în România. În această capacitate a fost de asemenea activ în diferite comisii și grupuri de lucru ale organizațiilor internaționale ale Arhitecților, precum Uniunea Internațională a Arhitecților (UIA) și Consiliul Arhitecților Europeni (ACE).”

Text – Ana Maria Zahariade,  (PhD, Professor, “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest, Romania)

Șerban Sturdza

Este una dintre figurile majore ale arhitecturii românești contemporane, arhitect, restaurator și militant pentru patrimoniu și calitatea vieții urbane. Format între București și Timișoara, și-a construit practica la intersecția dintre proiectare, restaurare, urbanism, educație și acțiune civică, asumând de-a lungul timpului roluri importante în instituțiile profesiei. Pentru Sturdza, arhitectura nu se oprește la obiectul construit: ea presupune memorie, responsabilitate și continuitatea unui „trecut care va fi”. O bună parte din activitatea sa este dedicată salvării patrimoniului material și imaterial, revitalizării meșteșugurilor tradiționale și reconectării comunităților cu locurile pe care le locuiesc. În proiectele și intervențiile sale, tehnicile vernaculare și cele contemporane coexistă firesc, iar restaurarea devine mai degrabă o formă de continuitate decât una de muzeificare inertă. Dincolo de amploarea unei cariere profesionale și instituționale, Șerban Sturdza rămâne un constructor de punți între oameni, meserii, generații și teritorii, cu o curiozitate și energie ce au făcut din arhitectură, pentru el, un fel de a fi.