Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele – Programul 3

„Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele” propune filme documentare și utilitare realizate între anii 1940 și 2001, dedicate felului în care orașul răspunde pericolului și practicilor de reconstrucție. Aceste producții surprind – cu puține excepții – nu atât dezastrul în sine, cât efortul colectiv, disciplina și logica planificării ce urmează momentelor de criză.

Reflectând deopotrivă dezastre naturale marcante pentru ultimul secol din istoria României (cutremurele din 1940 și 1977 și inundațiile din 1970), dar și numeroase situații dramatice provocate de neglijențe umane, filmele acestor programe se remarcă în primul rând prin caracterul lor de documente ale unor situații care, din păcate, pot reveni oricând în actualitate (și uneori chiar se întâmplă astfel).

Indiferent dacă registrul lor este triumfalist, moralizator sau mai curând eseistic, discursurile reflectă o gamă largă de preocupări pentru siguranța cetățenilor și pentru modurile de a preveni și minimiza impactul unor contexte similare. Din aceste motive, sperăm că ele se vor dovedi cât se poate de actuale și de relevante în raport cu preocupările contemporane de acțiune în caz de cutremure, inundații și alte situații-limită similare.

Cutremurul (1940, Paul Călinescu)

11 minute

Documentarul mut al lui Paul Călinescu surprinde zilele imediat ulterioare marelui cutremur din 1940, ajungând în mai multe localități afectate și concentrându-se deopotrivă asupra efectelor devastatoare ale acestuia și a eforturilor autorităților și cetățenilor de a salva cât mai mulți dintre supraviețuitori și de a scoate de sub dărâmături corpurile inerte ale celor decedați.

Cutremurul (1977, Ion Grigorescu)

4 minute

Acompaniat de camera sa de 8mm, Ion Grigorescu întreprinde o călătorie pe străzile Bucureștiului în martie 1977, imediat după cutremur, prilej de a surprinde și a documenta de la nivelul solului ruinele rămase în urma dezastrului pe diferite artere ale capitalei. Filmul este lipsit de comentarii și de sunete, constituind – și din acest motiv – o mărturie brută atipică pentru epocă a acestui episod mult discutat și analizat ulterior.

Mai presus de orice (1978, Dan Pița, Nicolae Mărgineanu) 

80 minute

Un document atipic al cutremurului din 4 martie 1977, lungmetrajul „Mai presus de orice” consemnează eforturile de salvare din zilele care au urmat. Inedit pentru epoca socialistă – filmul  a fost, de altfel, distribuit în cinematografe abia după 1989 – proiectul semnat de Dan Pița și Nicolae Mărgineanu adoptă convenția docudramei, îmbinând formule clasice ale documentarului (comentariul din off, filmări de la fața locului surprinse de reporterii televiziunii și ai studioului Sahia, interviuri cu supraviețuitorii) cu secvențe ficționale interpretate de actori. Această alternanță conferă filmului o încărcătură dramatică neobișnuit de puternică, care se păstrează intactă peste ani.

durată program: 95 de minute

***Unele filme pot conține imagini cu impact emoțional.

Primele două programe au loc joi, 6 noiembrie & vineri, 7 noiembrie, la Cinema Elvire Popesco.