Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele – Programul 2

„Orașul fragil, sau cum am învățat să planific și să nu mai iubesc ruinele” propune filme documentare și utilitare realizate între anii 1940 și 2001, dedicate felului în care orașul răspunde pericolului și practicilor de reconstrucție. Aceste producții surprind – cu puține excepții – nu atât dezastrul în sine, cât efortul colectiv, disciplina și logica planificării ce urmează momentelor de criză.

Reflectând deopotrivă dezastre naturale marcante pentru ultimul secol din istoria României (cutremurele din 1940 și 1977 și inundațiile din 1970), dar și numeroase situații dramatice provocate de neglijențe umane, filmele acestor programe se remarcă în primul rând prin caracterul lor de documente ale unor situații care, din păcate, pot reveni oricând în actualitate (și uneori chiar se întâmplă astfel).

Indiferent dacă registrul lor este triumfalist, moralizator sau mai curând eseistic, discursurile reflectă o gamă largă de preocupări pentru siguranța cetățenilor și pentru modurile de a preveni și minimiza impactul unor contexte similare. Din aceste motive, sperăm că ele se vor dovedi cât se poate de actuale și de relevante în raport cu preocupările contemporane de acțiune în caz de cutremure, inundații și alte situații-limită similare.

***Unele filme pot conține imagini cu impact emoțional.

1. Convoiul (1970, Alexandru Boiangiu)

9 minute

Scurtmetrajul lui Alexandru Boiangiu documentează procesul de distribuire a ajutoarelor destinate celor rămași fără locuință în urma inundațiilor din primăvara anului 1970. Imaginile convoiului de camioane care transportă alimente și bunuri de primă necesitate către localitățile afectate alternează cu scurte interviuri ce surprind solidaritatea și empatia celor implicați în acțiunile de sprijin.

2. Reconstrucția Zimnicei (1981, Sevastin Antonescu)

16 minute

Filmul documentează acțiunile de refacere a orașului Zimnicea după cutremurul din 1977, urmărind pe parcursul a patru ani transformările trăite de cei peste 1.200 de sinistrați – de la adăposturile provizorii și spațiile improvizate unde își reiau treptat rutina zilnică, până la mutarea în noile apartamente. Reconstrucția locuințelor este completată de refacerea școlii, a spitalului, a rețelelor de drumuri și a infrastructurii urbane, rezultat al cooperării dintre numeroase echipe de constructori mobilizate din întreaga țară.

3. Electronicus … intervine ! (1974, Pitt Popescu)

9 minute

Un alt episod din seria de comedii science-fiction realizate de Centrul de Producție Cinematografică la cererea Comandamentului Pompierilor București, de această dată în variantă urbană. Aflat în proces de perfecționare, robotul Electronicus ajunge în casa inventatorului său, unde prezența sa aparent stânjenitoare devine rapid necesară. Deși antipatic și intruziv, Electronicus își confirmă din nou utilitatea: capacitățile sale de predicție îi salvează pe protagoniști de la nebănuite pericole casnice.

4. Alo, pompierii (Florica Holban, 1970)

7 minute

Alo, Pompierii! este un film de educație civică regizat de Florica Holban și comisionat de Comandamentul Pompierilor. Prin diverse tipuri de exemplificări, momente didactice înscenate, dar și cu filmări ale urmelor și interviuri cu victime ale unor incendii reale, filmul își propune să familiarizeze publicul larg cu procedurile cele mai eficiente și modul corect de comunicare cu pompierii în cazul unui incendiu.

5. Ce trebuie să faceți în caz de alarmă aeriană (Witold Klimovicz, Aimedee Morrin, 1943)

7 minute

Parte din seria Apărarea pasivă, filmul este un documentar instructiv cu caracter militar realizat de Oficiul Național Cinematografic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Conceput pentru pregătirea populației civile în eventualitatea atacurilor aeriene, filmul oferă indicații clare privind măsurile de protecție în timpul bombardamentelor, acțiunile defensive și procedurile de prim ajutor.

6. Apoi s-a născut orașul (Constantin Vaeni, 1972)

20 minute

Compus din mărturiile locuitorilor, filmul consemnează reamplasarea și reconstrucția orașului Orșova, inundat în urma construirii hidrocentralei de la Porțile de Fier. Fără să fie explicit, prin alăturarea imaginilor vechiului oraș – demolat pe măsură ce noul oraș se ridică –, a vocilor oamenilor care povestesc și a muzicii hipnotice a lui Tiberiu Olah, filmul lasă să se contureze o melancolie difuză, aproape involuntară.

7. Visul lui Goguță (1968, Dumitru Done)

10 minute

Goguță este personajul central al acestei comedii didactice, parte din seria de filme de prevenție realizate la cererea Comandamentului Pompierilor București. Inspirat de satira lui Caragiale, filmul ilustrează cu umor moralizator ideea că adevărații responsabili ai incendiilor provocate de copii sunt adulții.

8. Un oraș își caută chipul (1970, David Reu) 

10 minute

Filmul este o cronică vizuală a eforturilor de refacere a locuințelor, spațiilor publice și instalațiilor industriale distruse în urma inundațiilor din primăvara anului 1970. Realizat la Mediaș, documentarul urmărește îndeaproape contribuția locuitorilor la procesul de reconstrucție, surprinzând dinamica unei comunități angajate în refacerea propriului oraș.

9. Acoperișul (1970, Jean Petrovici) 

11 minute

Timp de trei săptămâni, echipa de filmare urmărește îndeaproape nouă muncitori de la „Grivița Roșie” care, în concediul de odihnă, construiesc o casă pentru o familie de sinistrați din județul Galați. Sub semnul solidarității și al generozității colective, filmul consemnează sub forma unui jurnal de șantier, procesul concret al refacerii, dar și cooperarea care îl face posibil.

durată program: 99 de minute

Alte două programe au loc joi, 6 noiembrie, la Cinema Elvire Popesco, și duminică, 9 noiembrie, la Sala Cinema – UNATC.