Bucureștiul în perioada interbelică

Programul urmărește orașul și locuitorii săi din perioada interbelică și până în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Bucureștiul este prezent ca fundal sau ca subiect direct al preocupărilor cinematografice din acea perioadă într-o varietate de genuri non-ficționale. Co-producția „Dâmbovița apă dulce” descrie infrastructura și lucrările întreprinse pentru alimentarea cu apă a capitalei, iar documentarul de montaj („Amintiri bucureștene”) reconstituie, la începutul anilor ’70, deceniile dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial cu ajutorul unor secvențe și filmări din acea epocă . Singurul film din program care datează din perioada interbelică, „București, orașul contrastelor” e cel mai citat și cunoscut film despre Bucureștiul interbelic, poate și fiindcă promovează o față atât de flatantă și de modernă a acestuia.Dar în paralel cu acțiunile de modernizare din deceniile patru și cinci, Bucureștiul este în același timp și teatrul de desfășurare al unor evenimente dramatice, neliniști sociale, greve muncitorești, aproape nereprezentate în cinematografia epocii. Unul dintre puținele materiale cinematografice care documentează un astfel de moment este ediția specială a jurnalului de actualități ONC dedicată Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, care prezintă totuși versiunea oficială a evenimentelor, fără să menționeze violențele și crimele comise împotriva evreilor.

Dâmbovița apă dulce (Pietro Benedetti, 1943) – 14 minute

Amintiri bucureștene (Radu Gabrea, 1970) – 71 minute

București (Paul Călinescu, 1936) – 21 minute

Jurnal ONC nr. 83/1941 – 10 minute* Atenție! Acest material conține scene violente cu impact emoțional.

---

Dâmbovița apă dulce 

România – Italia, 1943

produs de Oficiul Național Cinematografic, București, INCOM, Roma

scenariu, regia: Pietro Benedetti

durata: 14 minute 

Realizată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, co-producția româno-italiană „Dâmbovița, apă dulce” face parte din seria de filme Munca românească, care documentează în deceniul 5, inclusiv aspecte legate de modernizarea infrastructurii urbane a Bucureștiului. Construit pe modelul filmului-proces și acompaniat de muzica lui Constantin Silvestri, documentarul urmărește traseul râurilor Dâmbovicioara și Dâmbovița, principalele surse de apă potabilă care alimentează capitala, din munții Piatra Craiului și până la București. Ciclurile de curățare demonstrate cu ajutorul unei instalații în miniatură sunt filmate în paralel cu procesele de decantare și filtrare succesivă a apei în bazinele largi, încadrate de șiruri de flori perfect aliniate ale stației de epurare a apei de la Arcuda.

---

Amintiri bucureștene 

România 1970, produs de Studioul Cinematografic „București”

scris și regizat de Radu Gabrea

conține imagini contemporane filmate de Ovidiu Gologan, Dinu Tănase

narat de Mihai Pălădescu, Valeria Gagialov

durata: 71 de minute

Documentarul de montaj realizat de Radu Gabrea prezintă fragmente ale vieții de zi cu zi în Bucureștiul interbelic, fiind marcat de ideologia politică a momentului în care a fost realizat. Imaginile de arhivă pe care le prezintă sunt de multe ori spectaculoase și selectate cu grație, transformând experiența vizionării într-una ce îmbină plăcerea de a descoperi detalii complexe despre cultura epocii cu interesul de a vedea anumite personalități sau locuri captate în filmele vremii.

---

București, orașul contrastelor 

România 1936, produs de Oficiul Național al Turismului și de Tobis Melofilm din Berlin

regie: Paul Călinescu și Kurt Wesse 

scenariu: Paul Călinescu

imagine: Heinz Kluth, Bernhard Juppe

muzică: Walter Ulfig

sunet: Adolf Fontanel, Herman Steuer

montaj: Heintz Schipulle

comentariu: Kurt Wesse

narat de Mihail V. Pușcariu

durata: 21 de minute

Co-produs de Oficiul Național al Turismului și de firma germană Tobis-Klangfilm, „București, orașul contrastelor” prezintă un oraș marcat de modernism și de modernitate: clădirile avangardiste din centru, parcul Cișmigiu, un ștrand populat de tineri cosmopoliți, Calea Victoriei plină de doamne mondene și de domni eleganți și tot felul de locații ce par occidentale. Cartierele din afara centrului orașului sunt omise cu totul, deși adevăratele contraste ar fi rezultat probabil dacă ar fi fost puse în opoziție cu luxul și curățenia acestuia.

---

Jurnal ONC nr. 83/1941 

ediție specială despre Rebeliunea Legionară

produs de Oficiul Național al Cinematografiei

durata: 10 minute 

Atenție! Acest material conține scene violente cu impact emoțional.

Această ediție specială a jurnalului de actualități realizată la cald de angajații Oficiului Național al Cinematografiei în timpul și imediat după rebeliunea legionară din zilele de 21-23 ianuarie 1941 și difuzată în toată țara la scurtă vreme după evenimente prezintă poziția oficială a guvernului condus de mareșalul Ion Antonescu și compus, după ruptura brutală de vechii parteneri de coaliție legionari, preponderent din reprezentanți ai armatei. Buletinul de știri cuprinde imagini rare de pe străzile Bucureștiului marcat de vâltoarea luptelor de stradă inițiate de grupări legionare, numite „teroriste” de comentariul naratorului, punând accentul pe consecințele devastatoare ale rebeliunii – clădiri și magazine distruse, corpuri incinerate de soldați -, dar și pe acțiunile armatei triumfătoare care, cu acordul și cu susținerea oficialităților germane, a restabilit ordinea în capitală. Ce este omis cu totul din descriere e că țintele principale ale măcelului de pe străzile Bucureștiului au fost evreii, acestora aparținându-le majoritatea magazinelor și caselor jefuite și asediate și ei fiind cele mai numeroase victime umane ale rebelilor legionari. De altfel, nu e pronunțat nici măcar o dată în cele zece minute ale jurnalului de actualități cuvântul „evreu”, iar noțiunea de „pogrom” e, desigur, la fel de absentă.

program și text curatorial realizate de Ana Szel și Andrei Rus